Mesterul Manole

Cautam o tema pentru un spectacol pe care cenzura partidului sa nu-l poata ataca si nici noi sa nu ne plecam capetele pletoase si rebele ca si cele tunse ale aliniatilor sperjuri. Valori în prezentul socialist nu gaseai cât dadeai cu ochii, asa ca m-am uitat înapoi, într-un trecut înca neinfestat, nedeformat si m-am oprit la miturile neamului. Mesterul mi s-a deschis ca nici unul.

Astazi când îl recitesc ma trece câte un zâmbet pe la pasajele în care am încercat cu stângacie ba sa ascund de ochiul partitudului transcendentalul, ba sa însailez la numitor comun sursele diferite din care m-am inspirat. Stilistic? Ce sa zic?! Asa credeam, simteam si puteam pe atunci, însa constat cu bucurie si acum ca substanta primara a mitului a ramas mai ca nevatamata.
Mitul acesta este mult prea puternic si traieste prin el însusi în orice epoca, sub orice mâna. El ramâne în mine si pentru mine unul din cele mai frumoase creatii ale acestui popor. Ca-i de import sau nu, este problema filologilor si folcloristilor si nu a demersului artistic propus.
"Mesterul Manole" este universal, adânc si prin urmare numai bun pentru exportat în epoca noastra plina de eroi construiti si încocletiti în simplitatea si aritificialitatea comics-ului.

Victor Cârcu: Povestea unui manuscris pentru PHOENIX
- închegat pe la începutul aniilor '70